calicie - explicat in DEX

calicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.

calicie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgârcenie, avariție. – Din calic + suf. -ie.

calicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
calicíe f. Cerșitorie [!]. Mare sărăcie. Mare avariție.

calicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calicíe s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei

calicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calicie f. 1. sărăcie: ai avut drept sceptru un băț de călicie AL.; 2. sgârcenie.

calicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. — Calic + suf. -ie.