caleașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (
Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [
Var.: (
înv.)
caleáscă s. f.] – Din
rus. koleaska.caleașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caleáșcă (caléști), s. f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. –
Mr. caleașcă. Cuvîntul a putut intra în
rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă,
kolesa (de la
kolo „roată”), de aici
germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (›
sp. calesa).
Cf. pe de altă parte,
tc. kaleșka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În
rom. pare să fi intrat din
tc. sau din
rus. (din
bg., după Conev; însă istoria cuvîntului
bg. nu este clară; din
mag. după Gáldi,
Dict., 112). Meyer,
Neugr. St., II, 74, îl derivă din
rom. ngr. ϰαλιάσϰα.
caleașcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)caleașcă, calești s. f. (deț.) 1. dispozitiv format dintr-o ață cu o greutate legată la un capăt, cu ajutorul căreia se transmit prin vizetă, de la o încăpere la alta, obiecte sau mesaje.
2. orice metodă de transmitere ilegală a informației într-un penitenciar.
caleașcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (
Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [
Var.: (
înv.)
caleáscă s. f.] – Rus
koljaska.caleașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)*caleașcă f., pl.
ește, eștĭ și
eșce, eșcĭ (fr.
calèche, care, ca și it.
calesse, calesso, vine d. ceh.
kolesa, roate [!], trăsură,
kolo, roată. D. fr. vine germ.
kalesche, pol.
kolasa, kolaska, rus.
kolĕáska. Cp. cu
patașcă, d. fr.
patache. V.
colnic și
ocol).
Sec. 19. Trăsură boĭerească de plimbare.
caleașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caleáșcă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. caléștii; pl. caléșticaleașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALEÁȘCĂ, calești, s. f. (
Înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [
Var.: (
înv.)
caleáscă s. f.] — Din
rus. koleaska.