caldarâmgiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALDARÂMGÍU, caldarâmgii, s. m. (
Înv.) Muncitor care se ocupă cu executarea caldarâmurilor. – Din
tc. kaldırımcı.caldarâmgiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALDARÂMGÍU, caldarâmgii, s. m. (
Înv.) Muncitor care se ocupa cu executarea caldarâmurilor. –
Tc. kaldırımcı.caldarâmgiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caldarâmgíu (
înv.)
s. m.,
art. caldarâmgíul; pl. caldarâmgíi, art. caldarâmgíii (-gi-ii)caldarâmgiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caldarâmgiu m. pietrar:
astă noapte doi caldărâmgii au spart peretele AL. [Turc. KALDYRYMDJY].
caldarâmgiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALDARÂMGÍU, caldarâmgii, s. m. (
Înv.) Muncitor care se ocupa cu executarea caldarâmurilor. — Din
tc. kaldırımcı.