cald (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care se găsește la o temperatură relativ înaltă (fără a fi fierbinte) față de mediul ambiant sau corpul omenesc; care dă senzația de căldură. ◊
Expr. Nu-i ține nici de cald, nici de rece sau
nu-i e nici cald, nici rece = nu-l interesează, îi este indiferent.
Nici caldă, nici rece = așa și așa, nici așa, nici așa. (Substantivat)
Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală, am febră. ♦ Fierbinte, încins. ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros, gros.
2. (Despre zone, regiuni, țări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. ♦
3. Fig. Aprins, înfocat; pătimaș, prietenos, afectuos.
Cuvinte calde. Privire caldă. ♦
4. Fig. (Despre vești, știri, informații etc.) De ultimă oră, recent. –
Lat. caldus (=
calidus).
cald (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cald (cáldă), adj. – Care se găsește la o temperatură relativ înaltă, călduros. –
Mr. caldu, megl. cald, istr. cǫd. Lat. caldus (Pușcariu 258; REW 1506; Candrea-Dens., 228; DAR);
cf. it.,
sp.,
port. caldo (în
sp., cu semantism schimbat),
prov.,
cat. cald, fr. chaud. –
Der. încălzi, vb. (a aprinde; a înflăcăra);
încălzitor, adj. (aparat încălzire). Pentru
încălzi (
mr. ancăldzăscu, megl. ancalzǫs), Pușcariu 808 propune o bază
lat. de tipul *
incaldῑre, care a rezultat din contaminarea lui
incălesco cu
caldus. Ipoteza este posibilă, dar nu pare necesară, deoarece
der. se explică suficient în interiorul limbii
rom.,
cf. mult ›
înmulți, verde ›
înverzi, etc.
Cf. căldură, călîi, scălda.cald (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care se găsește la o temperatură relativ înaltă (fără a fi fierbinte). ◊
Expr. Nu-mi ține nici de cald, nici de rece = nu mă interesează.
Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală. ♦ Fierbinte, încins.
Bate fierul până e cald (= nu amâna un lucru care trebuie făcut imediat). ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ◊
Loc. adj. Bun ca pâinea caldă = cumsecade, milos. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros.
2. Fig. Aprins, înfocat; prietenos, afectuos.
Cuvinte calde. Privire caldă. –
Lat. caldus (=
calidus).
cald (Dicționaru limbii românești, 1939)cald, -ă adj. (lat.
cálidus, it. sp. pg.
caldo, pv.
caut, fr.
chaud). Care are căldură:
trupu omuluĭ viŭ e cald de 37 de grade, ceaĭu se bea cald, climă caldă. Rar. Călduros:
haĭnă caldă. Fig. Viŭ, puternic:
ĭubire caldă. S. n. sing. Căldură (numaĭ în loc.):
mĭ-e cald, nu maĭ pot de cald. S. f. (Munt.)
A-țĭ sări calda, a te speria, a o sfecli. Adv. Cu căldură:
l-a primit cald (ob.
călduros).
cald (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cald adj. m.,
pl. calzi; f. cáldă, pl. cáldecald (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cald a.
1. care are, dă sau produce căldură:
focul e cald, apă caldă; 2. care ține cald:
haină caldă; 3. fig. înfocat, arzător:
iubire caldă; 4. proaspăt:
pâine caldă; 5. fig. cu totul nou:
știre caldă. [Lat. CALIDUS]. ║ n. căldură:
aci îl lua cu cald, aci cu frig.cald (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care posedă căldură; a cărui temperatură este superioară (fără a fi fierbinte) celei a mediului ambiant sau a corpului omenesc; care dă senzația de căldură. ◊
Expr. Nu-i ține nici de cald, nici de rece sau
nu-i e nici cald, nici rece = nu-l interesează, îi este indiferent.
Nici caldă, nici rece = așa și așa, nici așa, nici așa. (Substantivat)
Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală, am febră. ♦ Fierbinte, încins. ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros, gros.
2. (Despre zone, regiuni, țări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. ♦
3. Fig. Aprins, înfocat, pătimaș; prietenos, afectuos.
Cuvinte calde. Privire caldă. ♦
4. Fig. (Despre vești, știri, informații etc.) De ultimă oră, recent. —
Lat. caldus (=
calidus).