calculare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCULÁRE, calculări, s. f. Acțiunea de
a calcula; calculație, socotire. –
V. calcula.calculare (Dicționar de neologisme, 1986)CALCULÁRE s.f. Acțiunea de a calcula; calcul, calculație. [<
calcula].
calculare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCULÁRE, calculări, s. f. Acțiunea de
a calcula; socotire.
calculare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calculáre s. f.,
g.-d. art. calculắrii; pl. calculắricalculare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALCULÁRE, calculări, s. f. Acțiunea de
a calcula; calculație, socotire. —
V. calcula.