calcula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCULÁ, calculez, vb. I.
Tranz. A face un calcul (
I), a socoti; a aprecia. ♦ A elabora planuri, proiecte etc. – Din
fr. calculer, lat. calculare.calcula (Dicționar de neologisme, 1986)CALCULÁ vb. I. tr. A face un calcul, a socoti, a aprecia. ♦ A face planuri, combinații. [< fr.
calculer, lat.
calculare <
calculus – pietricică cu care se făceau operațiile matematice].
calcula (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCULÁ vb. tr. 1. a face un calcul (I, 1), a aprecia, a evalua. 2. a face planuri, combinații. (< fr.
calculer, lat.
calculare)
calcula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCULÁ, calculez, vb. I.
Tranz. A face un calcul
(I), a socoti; a aprecia. –
Fr. calculer (
lat. lit. calculare).
calcula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calculá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
calculeázăcalcula (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calcula v.
1. a face calcul, a socoti;
2. fig. a reflecta la consecințele unui lucru.
calcula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALCULÁ, calculez, vb. I.
Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. ♦ A elabora planuri, proiecte etc. — Din
fr. calculer, lat. calculare.