calcopirită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfură naturală de cupru și fier cristalizată, metalică, compactă, galbenă-verzuie. – Din
fr. chalcopyrite.calcopirită (Dicționar de neologisme, 1986)CALCOPIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr.
chalcopyrite, cf. gr.
chalkos – aramă,
pyrites – pirită].
calcopirită (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCOPIRÍTĂ s. f. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr.
chalcopyrote)
calcopirită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfură naturală de cupru și fier. –
Fr. chalcopyrite.calcopirită (Dicționaru limbii românești, 1939)*calcopirítă, V.
halcopirită.calcopirită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcopirítă s. f.,
g.-d. art. calcopiríteicalcopirită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calcopirită f. mineral compus din aramă, fier și sulf.
calcopirită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfură naturală de cupru și fier cristalizată, metalică, compactă, galbenă-verzuie. — Din
fr. chalcopyrite.