calcografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCOGRAFÍE s. f. 1. Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clișee de zinc săpate în adâncime; tipar adânc.
2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii reflectate. – Din
fr. chalcographie.calcografie (Dicționar de neologisme, 1986)CALCOGRAFÍE s.f. 1. Procedeu de reproducere a desenelor cu ajutorul unor clișee metalice gravate după conturul originalului; tipar înalt, tifdruc.
2. Metodă microscopică de studiu al unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere, opace, cu ajutorul luminii reflectate. [Gen.
-iei. / < fr.
chalcographie].
calcografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCOGRAFÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a desenelor cu clișee metalice gravate după conturul originalului; tipar înalt, tifdruc. 2. metodă microscopică de studiu al unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere, opace, cu ajutorul luminii reflectate. (< fr.
chalcographie)
calcografie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCOGRAFÍE s. f. Sistem de reproducere grafică a originalelor cu ajutorul unor clișee de metal gravate în adâncime, a căror parte care imprimă se găsește sub suprafața plăcii sau a cilindrului metalic; tipar adânc. –
Fr. chalcographie.calcografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcografíe (-co-gra-) s. f.,
art. calcografía, g.-d. calcografíi, art. calcografíeicalcografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALCOGRAFÍE s. f. 1. Cel mai vechi procedeu de tipărire cu forme pe a căror suprafață netedă este gravată imaginea propriu-zisă; tipar adânc.
2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii reflectate. — Din
fr. chalcographie.