calandru - explicat in DEX

calandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALÁNDRU, calandre, s. n. 1. Mașină de finisat sau de apretat țesăturile prin presare la cald. 2. (Tipogr.) Presă pentru imprimarea în relief a matrițelor (de stereotipie) și pentru satinarea hârtiei. – Din fr. calandre.

calandru
CALÁNDRU, calandre, s. n. Element frontal al unei caroserii auto, plasat între faruri și prevăzut cu prize de aer, prin care se facilitează răcirea motorului și care contribuie, totodată, la personalizarea diverselor modele de automobile. La unele caroserii, calandrul este integrat în capota față. Mai este cunoscut și sub denumirea de grilă radiator, datorită faptului că, în general, în spatele acestuia este plasat radiatorul de răcire a motorului, asigurându-se astfel un schimb mai eficient de căldură. – Din fr. calandre.

calandru (Dicționar de neologisme, 1986)
CALÁNDRU s.n. 1. Mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material. 2. Presă cu cilindru folosită în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie. [< fr. calandre].

calandru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALÁNDRU s. n. 1. mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material. 2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie. (< fr. calandre)

calandru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALÁNDRU, calandre, s. n. 1. Mașină de finisat sau de apretat țesăturile, prin presare la cald. 2. (Tipogr.) Presă pentru imprimarea în relief a matrițelor (de stereotipie) și pentru satinarea hârtiei. – Fr. calandre.

calandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calándru s. n., art. calándrul; pl. calándre

calandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calandru n. unealtă de satinat hârtia sau de lustruit stofe.

calandru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALÁNDRU, calandre, s. n. 1. Mașină alcătuită din mai mulți cilindri, printre care se trece un material (hârtie, țesături etc.) pentru a-l subția, netezi, imprima. 2. (Tipogr.) Presă pentru imprimarea în relief pe carton special a matrițelor de stereotipie. — Din fr. calandre.