caisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAÍSĂ, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos și parfumat. – Din
ngr. kaisí (
pl. kaísia).caisă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)caisă, caise s. f. (er.) testicul.
caisă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAÍSĂ, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos și parfumat. – Din
cais.caisă (Dicționaru limbii românești, 1939)caísă f., pl.
e (ngr.
kăísi, d. turc.
kaĭsy, caisă, zarzără cu sîmburele dulce; bg. sîrb.
kaĭsiĭa).
Munt. vest. Fruct de cais orĭ de zarzăr (indiferent).
Munt. est. Mold. Zarzără mare cu sîmburele dulce. – În Olt.
cáisă.caisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caísă s. f.,
g.-d. art. caísei; pl. caísecaisă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caisă f. fructul comestibil al caisului.
caisă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAÍSĂ, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos și parfumat. — Din
ngr. kaisí (
pl. kaísia).