cais (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAÍS, caiși, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale
(Armeniaca vulgaris). – Din
caisă (derivat regresiv).
cais (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caís (caíși), s. m. – Pom fructifer.
Tc. kayisi (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130);
cf. ngr. ϰαϊσί,
alb. kais, bg.,
sb. kaisija. Cuvîntul
tc. provine la rîndul său din
gr. ϰασσία. –
Der. caisă, s. f. (fruct de cais);
caisiu, adj. (de culoarea caisei);
caisînă, s. f. (Banat, caisă), din
mag. kajszin (Candrea).
cais (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAÍS, caiși, s. m. Arbore originar din Asia, cultivat pentru fructele sale
(Prunus armeniaca). –
Ngr. kaisi.cais (Dicționaru limbii românești, 1939)caís m. (d.
caisă).
Munt. vest Zarzăr.
Munt. est. Mold. Zarzăr care face poame cu sîmburele dulce și mult maĭ marĭ de cît zarzărele. – În Olt.
cáis.cais (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caís s. m.,
pl. caíșicais (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cais m. pom scurt din clasa rozaceelor, originar din Azia (Armenia), încolțește în climele temperate (
Prunus armeniaca). [Turc. KAISI, printr’un intermediar grec modern.
cais (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAÍS, caiși, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale
(Armeniaca vulgaris). — Din
caisă (derivat regresiv).