cacic (Dicționaru limbii românești, 1939)*cacíc m. (fr.
cacique, d. sp.
cacique). Numele vechilor șefĭ aĭ triburilor caraibe, mexicane și peruviene.
cacic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cacíc (
hisp.) (rar) [
ci pron. si]
s. m.,
pl. cacíci