cabrioletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă
2, șaretă. [
Pr.:
-bri-o-. –
Var.:
gabriolétă, -e s. f.] – Din
fr. cabriolet.cabrioletă (Dicționar de neologisme, 1986)CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron.
-bri-o-, var.
gabrioletă s.f. / < fr.
cabriolet].
cabrioletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr.
cabriolet)
cabrioletă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [
Pr.:
-bri-o-. –
Var.:
gabriolétă s. f.] –
Fr. cabriolet.cabrioletă (Dicționaru limbii românești, 1939)*cabriolétă f., pl.
e (fr.
cabriolet, d.
cabriole, capriole, care vine d. it.
capriola, salt ager, d.
capra, capră). Brișcă maĭ boĭerească cu doŭă roate. – Ob.
ga-.cabrioletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cabriolétă (ca-bri-o-) s. f.,
g.-d. art. cabriolétei; pl. cabriolétecabrioletă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cabrioletă f. trăsură ușoară pe două roate.
cabrioletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă
2, șaretă. [
Pr.:
-bri-o-. —
Var.:
gabriolétă s. f.] — Din
fr. cabriolet.