cabrioletă - explicat in DEX

cabrioletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă², șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă, -e s. f.] – Din fr. cabriolet.

cabrioletă (Dicționar de neologisme, 1986)
CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet].

cabrioletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr. cabriolet)

cabrioletă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet.

cabrioletă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cabriolétă f., pl. e (fr. cabriolet, d. cabriole, capriole, care vine d. it. capriola, salt ager, d. capra, capră). Brișcă maĭ boĭerească cu doŭă roate. – Ob. ga-.

cabrioletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cabriolétă (ca-bri-o-) s. f., g.-d. art. cabriolétei; pl. cabrioléte

cabrioletă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cabrioletă f. trăsură ușoară pe două roate.

cabrioletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă², șaretă. [Pr.: -bri-o-. — Var.: gabriolétă s. f.] — Din fr. cabriolet.