cabazlâc - explicat in DEX

cabazlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CABÁZLẤC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. și reg.) Păcăleală, poznă, glumă. – Din tc. [hok]kabazlik.

cabazlâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CABAZLẤC, cabazlâcuri, s. n. (Înv.) Păcăleală, poznă, glumă. – Tc. [hok]kabazlik.

cabazlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cabazlấc (înv., reg.) s. n., pl. cabazlấcuri

cabazlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cabazlâc n. Mold. poznă, glumă proastă: nu-i aci locul de spus cabazlâcuri AL. [Turc. HOKKABAZLYK].

cabazlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CABAZLẤC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. și reg.) Păcăleală, poznă, glumă. — Din tc. [hok]kabazlık.