cabaz - explicat in DEX

cabaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv. și reg.) Om poznaș, glumeț. – Din tc. [hok]kabaz.

cabaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cabáz (cabázi), s. m. – Bufon, paiață. Tc. hokkabaz (Șeineanu, II, 69; Lokotsch 880). Înv. – Der. cabazlîc, s. n. (glumă) din tc. hokkabazlik (Roesler 593).

cabaz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv.) Om poznaș, glumeț. – Tc. [hok]kabaz.

cabaz (Dicționaru limbii românești, 1939)
cabáz m., pl. jĭ (turc. [d. pers.] hokkabaz, care se joacă cu paharele, scamator). Vechĭ. Mold. Scamator. Fig. Bufon, poznaș.

cabaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cabáz (înv., reg.) s. m., pl. cabázi

cabaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cabaz m. Mold. scamator, caraghios: ia să vedem ce mâi scrie cabazul cel de Tache AL. [Turc. HOKKABAZ, lit. cel ce joacă cu pahare (silaba inițială, ca neintonată, a căzut în rostire)].

cabaz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv. și reg.) Om poznaș, glumeț. — Din tc. [hok]kabaz.