cĭupitură - explicat in DEX

ciupitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUPITÚRĂ, ciupituri, s. f. 1. Pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă. 2. (Rar) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva. – Ciupi + suf. -tură.

ciupitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciupitúră s. f., g.-d. art. ciupitúrii; pl. ciupitúri

ciupitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciupitură f. 1. fapta ciupirii și efectul ei; 2. semn sau bubă de vărsat.

ciupitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUPITÚRĂ, ciupituri, s. f. 1. Pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă. 2. (Rar) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva. — Ciupi + suf. -tură.

cĭupitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭupitúră f., pl. ĭ. Rezultatu cĭupiriĭ. Semn rămas pe față după vărsat.