cĭumpeĭ - explicat in DEX

ciumpei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUMPÉI, ciumpeie, s. n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. – Ciump + suf. -ei.

ciumpei (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIUMPÉI (‹ ciump reg. „ciot”) Unealtă de forma unui cuțit cu mîner, folosită în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn.

ciumpei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciumpéi s. n., pl. ciumpéie

ciumpei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUMPÉI, ciumpeie, s. n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. — Ciump + suf. -ei.

cĭumpeĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭumpéĭ n., pl. eĭe (d. cĭump). Munt. est. Lucru rămas scurt: un cĭumpeĭ de lopată, niște pantalonĭ rămașĭ cĭumpeĭ (intrațĭ la spălat).