ciulin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIULÍN, ciulini, s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele spinoase, cu flori roșii, care crește pe locuri necultivate; scaiete
(Carduus nutans). –
Cf. rus. čilim.ciulin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciulín (ciulíni), s. m. –
1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). –
2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortură. –
Mr. ciuliiă „spin.”
Sl.,
cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din
mag. după Gáldi,
Dict., 173. –
Der. ciulinos, adj. (spinos);
ciuline, s. f. pl. (paste făinoase).
ciulin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciulín s. m.,
pl. ciulíniciulin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciulin m. scaiete, spin:
mărăcini și ciulini vor răsări ție (stil biblic); 2. Mold. Tr. castane de baltă (
Trappa natans). [Rus. ČILIMŬ].
ciulin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIULÍN, ciulini, s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele spinoase, cu flori roșii, care crește pe locuri necultivate; scaiete
(Carduus nutans). —
Cf. rus. čilim.cĭulin (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭulín m. (d.
cĭulină). Un fel de scaĭ (
carduus nutans) ale căruĭ fructe, numite tot
cĭulinĭ, marĭ cît sîmburiĭ de măslină, se prind de păru animalelor. O plantă de baltă (
trapa natans) numită și
colțan. V.
colțan.