ciubeică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (
Reg.) Lulea (de calitate proastă). –
Ciub[uc] +
suf. -eică.ciubeică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciubéică (
reg.)
(-bei-) s. f.,
g.-d. art. ciubéicii; pl. ciubéiciciubeică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciubeică f. lulea proastă. [Diminutiv din
ciubuc].
ciubeică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (
Reg.) Lulea (de calitate proastă). —
Ciub[uc] +
suf. -eică.cĭubeĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭubéĭcă f., pl.
ĭ și
e (d.
cĭubuc).
Mold. Rar. Lulea proastă.