cârmui - explicat in DEX

cârmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

cârmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 să cârmuiáscă

cârmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. — Cârmă + suf. -ui.

cârmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cârmuì v. 1. a ținea cârma; 2. fig. a conduce, a stăpâni (o țară), a administra (un județ).