bălăior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui
bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. –
Bălai +
suf. -
ior.bălăior (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui
bălai. [
Var.: (
reg.)
bălăoáră adj. f.]
bălăĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)bălăĭór, -oáră adj. Dim. d.
bălaĭ.bălăior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălăiór adj. m.,
pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioárebălăior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui
bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. —
Bălai +
suf. -ior.