bălăior - explicat in DEX

bălăior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

bălăior (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai. [Var.: (reg.) bălăoáră adj. f.]

bălăĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)
bălăĭór, -oáră adj. Dim. d. bălaĭ.

bălăior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. — Bălai + suf. -ior.