buzățel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUZĂȚÉL, -ÍCĂ,buzăței, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui buzat. – Buzat + suf. -el.
buzățel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUZĂȚÉL, -ÍCĂ,buzăței, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui buzat.
buzățel(Dicționaru limbii românești, 1939) buzățél, -țică, adl. pl. eĭ, ele.Fam. Cam buzat.
buzățel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buzățél (rar) adj. m., pl. buzățéi; f. buzățícă, pl. buzățéle
buzățel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUZĂȚÉL, -ÍCĂ,buzăței, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui buzat. — Buzat + suf. -el.