buvabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. (Franțuzism) Băubil. – Din
fr. buvable.buvabil (Dicționar de neologisme, 1986)BUVÁBIL, -Ă adj. (
Fam.) Care poate fi băut (cu plăcere). [< fr.
buvable].
buvabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUVÁBIL, -Ă adj. care poate fi băut (cu plăcere). (< fr. buvable)
buvabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. — Din
fr. buvable.