butăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV.
Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din
butaș.butăși (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV.
Tranz. A înmulți o plantă prin butași. – Din
butaș.butăși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butășí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. butășésc, imperf. 3
sg. butășeá; conj. prez. 3
să butășeáscăbutăși (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)butăși v.
1. a înmulți plantele prin butași;
2. a săpa în jurul unui arbore.
butăși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV.
Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. — Din
butaș.