butac - explicat in DEX

butac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. buta.

butac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Comp. magh. buta.

butac (Dicționaru limbii românești, 1939)
butác, -ă adj. (d. but 1. Cp. și cu butuc). Scurt și gros, vorbind de coarnele boĭlor: coarne butace. Care are coarne butace (saŭ și cĭunt de un corn): boŭ butac. – Și butácĭ, -ce, pl. tot -cĭ, -ce (ca sugacĭ).

butac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. — Cf. magh. b u t a.