buturuguță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUTURUGÚȚĂ,buturuguțe, s. f. Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.
buturuguță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUTURUGÚȚĂ,buturuguțe, s. f. Diminutiv al lui buturugă.
buturuguță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buturugúță (rar) s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe
buturuguță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUTURUGÚȚĂ,buturuguțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buturugă. — Buturugă + suf. -uță.