buturugă - explicat in DEX

buturugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug.

buturugă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac având rădăcinile înfipte încă în pământ sau smulsă cu rădăcini cu tot; bucată groasă de lemn de foc. Buturuga mică răstoarnă carul mare (= un lucru neînsemnat poate avea uneori o importanță deosebită). – Din butură + suf. -ugă.

buturugă (Dicționaru limbii românești, 1939)
buturúgă f., pl. ĭ (d. butură. V. butuc). Frîntură de rădăcină saŭ de trunchĭ, cĭoată: buruga mică răstoarnă caru mare (Prov.).

buturugă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buturúgă s. f., g.-d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturugă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buturugă f. rădăcină de arbust ce se scoate din pământ pentru foc. [Diminutiv dela buture].

buturugă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. — Cf. butură și tumurug.