butoiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui
butoi; balercă. [
Pr.:
-to-iaș] –
Butoi +
suf. -aș.butoiaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui
butoi.butoiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butoiáș s. n.,
pl. butoiáșebutoiaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui
butoi; balercă. [
Pr.:
-to-iaș]
— Butoi +
suf. -aș.butoĭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)butoĭáș n., pl.
e (d.
butoĭ).
Sud. Butoĭ mic, buriaș, balercă, polobocel.