butnar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTNÁR, butnari, s. m. (
Reg.) Dogar. – Din
germ. Büttner.butnar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)butnár (butnári), s. m. – Dogar.
Germ. Büttner (DAR; Gáldi,
Dict., 191);
cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă
der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *
butinar, deși acesta de la un
lat. *
buttĭna (›
putină). –
Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar);
butnărie, s. f. (dogărie);
butnărit, s. m. (meseria de dogar).
butnar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTNÁR, butnari, s. m. (
Reg.) Dogar. –
Germ. Büttner.butnar (Dicționaru limbii românești, 1939)butnár m. (rut.
bódnar și
bóndar, rus.
bondarĭ, ung.
bodnar, d. germ.
büttner, care vine d.
bütte, putină, bute. V.
bute).
Nord. Dogar.
butnar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butnár (
reg.)
s. m.,
pl. butnáributnar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)butnar m. Mold. V.
butar. [Nemț. BÜTTNER, printr´un intermediar săsesc].
butnar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTNÁR, butnari, s. m. (
Reg.) Dogar. — Din
germ. Büttner.