butirină - explicat in DEX

butirină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

butirină (Dicționar de neologisme, 1986)
BUTIRÍNĂ s.f. Substanță grasă care se găsește în unt, formată din acid butiric și glicerină. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].

butirină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUTIRÍNĂ s. f. substanță grasă din acid buritic și glicerină, în unt. (< fr. butyrine)

butirină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUTIRÍNĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine.

butirină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
butirínă s. f., g.-d. art. butirínei

butirină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. — Din fr. butyrine.