butenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din
fr. boutène.butenă (Dicționar de neologisme, 1986)BUTÉNĂ s.f. Butilenă. [< fr.
butène].
butenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTÉNĂ s. f. substanță din clasa hidrocarburilor olefinice, obținută la cracarea produselor petroliere; butilenă. (< fr.
butène)
butenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buténă s. f.,
g.-d. art. buténei; pl. buténebutenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. — Din
fr. boutène.