butcă - explicat in DEX

butcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

butcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bútcă (bútci), s. f. – Caleașcă. Rut. butka, budka (Cihac, II, 31; Sanzewitsch 198; DAR); din pol. buda „colibă; capotă de trăsură”, cf. buda.

butcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka.

butcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bútcă f., pl. ĭ (rus. búdka, gherita, butca, dim. d. búda, baracă, d. vgerm. bûde, azĭ bude, baude, baracă. V. budă, bujdă). Trăsură de lux acoperită (cupeŭ), cum era la modă pe la 1848 (V. rădvan). Gherită. Căsuță de cîne (Sadov.). V. cocă 1.

butcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci

butcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
butcă f. Mold. caleașcă: trase butca dinaintea bordeiului AL. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. botcă) și un fel de trăsură].

butcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. — Din ucr. budka.