butadienă - explicat in DEX

butadienă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène.

butadienă (Dicționar de neologisme, 1986)
BUTADIÉNĂ s.f. Hidrocarbură nesaturată, derivată din butan prin pierderea a patru atomi de hidrogen din moleculă.[Pron. -di-e-. / < fr. butadiène].

butadienă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUTADIÉNĂ s. f. hidrocarbură nesaturată, derivată din butan prin pierderea a patru atomi de hidrogen din moleculă. (< fr. butadiène)

butadienă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BUTADIENĂ (‹ fr. {i}) s. f. Substanță chimică (p. f. -4,75ºC) din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, cu două duble legături conjugate; este un gaz incolor, insolubil în apă, obținut din butan, din fracția butan-butene, din alcool etilic și din acetilenă; se întrebuințează în sinteze organice, la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc.

butadienă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Hidrocarbură nesaturată, derivată din butan prin pierderea a patru atomi de hidrogen în moleculă, care se întrebuințează în industria chimică. [Pr.: -di-e-] – Fr. boutadiène.

butadienă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
butadiénă (-di-e-) s. f., g.-d. art. butadiénei; pl. butadiéne

butadienă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] — Din fr. butadiène.