butadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTÁDĂ, butade, s. f. (Franțuzism) Vorbă de spirit; ironie. – Din
fr. boutade.butadă (Dicționar de neologisme, 1986)BUTÁDĂ s.f. Vorbă de spirit (spusă adesea cu intenție malițioasă). [< fr.
boutade].
butadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTÁDĂ s. f. vorbă de spirit; ironie. (< fr.
boutade)
butadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTÁDĂ, butade, s. f. (Franțuzism) Vorbă de spirit (ironică). –
Fr. boutade.butadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butádă s. f.,
g.-d. art. butádei; pl. butádebutadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTÁDĂ, butade, s. f. Vorbă de spirit; ironie. — Din
fr. boutade.