buștean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bușteán (bușténi), –
1. Trunchi de copac tăiat. –
2. (Rar) Lemn ars. –
Var. boștean, (
Mold.)
buștihan. –
Mr. buștină „funingine”. Origine necunoscută. Pușcariu,
Dacor., III, 657, propusese
săs. bumstam, din
germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvîntului, dar care nu corespunde prezenței din
mr., și nici
der. buștenit, adj. (înnegrit);
buștină, s. f. (negură, întunecime);
buștușag, s. n. (
înv.,
Trans., incendiu, devastare). În toți acești
der. pare a se recunoaște un reprezentant al
lat. bustum „ars” sau „rug”.