bura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURÁ1, pers. 3
burează, vb. I.
Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din
bură.bura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURÁ2, burez, vb. I.
Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din
fr. bourrer.bura (Dicționar de neologisme, 1986)BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului.
2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i.
-rez, 3,6
-rează. / < fr.
bourrer].
bura (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)burá2,
buréz, vb. I (înv.) a (se) lupta.
bura (Marele dicționar de neologisme, 2000)BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< fr.
bourrer)
bura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURÁ1, pers. 3
burează, vb. I.
Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țârâi. – Din
bură.bura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURÁ2, burez, vb. I.
Tranz. 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv.
2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. –
Fr. bourrer.bura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burá1 (a ~) (a astupa cu buraj)
vb.,
ind. prez. 3
bureázăbura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burá2 (a ~) (a burnița)
vb.,
ind. prez. 3
sg. bureázăburà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)burà v. a cădea bură, a ploua mărunt.