buruienos - explicat in DEX

buruienos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

buruienos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
buruienos, -oasă, buruienoși, -oase adj. (d. limbaj, cuvinte) trivial, obscen.

buruienos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; favorabil creșterii buruienilor. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -os.

buruĭenos (Dicționaru limbii românești, 1939)
buruĭenós, -oásă adj. (d. buruĭană). Plin de buruĭene. Fig. Neplivit, incult. Adv. a vorbi buruĭenos.

buruienos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buruienos a. plin de buruieni sau bălării: ard movili buruienoase scoțând fumuri cenușii AL.

buruienos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. — Buruiană + suf. -os.