buruĭeniță (Dicționaru limbii românești, 1939)buruĭeníță și
-úță f., pl.
e (dim. d.
buruĭană). O plantă erbacee scrofulariacee numită și
silur (
euphrásia [
stricta și
rostkoviana]).
buruieniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buruieniță f.
1. buruiană mică;
2. floare de ochi
(Euphrasia).