buroaică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUROÁICĂ,buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.
buroaică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUROÁICĂ,buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Din bură + suf. -oaică.
buroaică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buroáică (rar)s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice
buroaică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUROÁICĂ,buroaice, s. f. (Rar) Bură. — Bură + suf. -oaică.