burlău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. –
Et. nec.burlău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURLẮU, burlăi, s. m. (
Pop.) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari.
burlău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burlắu (rar)
s. m.,
art. burlắul; pl. burlắi, art. burlắiiburlău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. —
Et. nec.