burlăcie - explicat in DEX

burlăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie.

burlăcie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac. – Din burlac + suf. -ie.

burlăcie (Dicționaru limbii românești, 1939)
burlăcíe f. (d. burlac). Celibat, starea de burlac.

burlăcie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burlăcíe s. f., art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíei

burlăcie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
burlăcie f. Mold. starea burlacului: cu burlăcia și însurătoarea rămânea baltă CR.

burlăcie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. — Burlac + suf. -ie.