buricat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief; umflat, gurguiat. –
V. burica.buricat (Dicționaru limbii românești, 1939)buricát, -ă adj.
Pop. Cam triv. Bulbucat, convex.
buricat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buricat a. convex, bombat.