burcușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURCUȘOÁRĂ,burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă1. – Burcă + suf. -ușoară.
burcușoară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURCUȘOÁRĂ,burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă.
burcușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burcușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. burcușoárei; pl. burcușoáre
burcușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURCUȘOÁRĂ,burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă1. — Burcă1 + suf. -ușoară.