buracă - explicat in DEX

buracă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

buracă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Din bură + suf. -acă.

buracă (Dicționaru limbii românești, 1939)
burácă f., pl. e și ăcĭ (cp. cu burhaĭ). Trans. (GrS. 1937, 185). Ceață.

buracă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

buracă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. — Cf. bură.