buracă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURÁCĂ, burăci, s. f. (
Reg.) Negură groasă, deasă. –
Cf. bură.buracă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURÁCĂ, burăci, s. f. (
Reg.) Negură groasă, deasă. – Din
bură +
suf. -acă.buracă (Dicționaru limbii românești, 1939)burácă f., pl.
e și
ăcĭ (cp. cu
burhaĭ).
Trans. (GrS. 1937, 185). Ceață.
buracă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burácă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. burắcii; pl. burắciburacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURÁCĂ, burăci, s. f. (
Reg.) Negură groasă, deasă. —
Cf. bură.