buntaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUNTÁȘ,buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.
buntaș(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUNTÁȘ,buntași, s. m. (Înv. și reg.) Buntușnic. – Din bunt + suf. -aș.
buntaș(Dicționaru limbii românești, 1939) buntaș și bo- m. (d. bunt). Vechĭ. Rebel, insurgent.
buntaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși
buntaș(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) buntaș m. rebel: buntași cari au de gând să dea foc târgului AL.
buntaș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUNTÁȘ,buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. — Bunt + suf. -aș.