bulgăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (
3). –
Bulgar +
suf. -esc.bulgăresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. – Din
bulgar +
suf. -esc.bulgăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) bulgărésc, -eáscă adj. Din saŭ ca din Bulgaria.
bulgăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) bulgărésc v. tr. (d.
bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt:
ostrețe bulgărite (Ilf.).
bulgăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulgărésc adj. m.,
f. bulgăreáscă; pl. m. și
f. bulgăréștibulgăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bulgăresc a. din Bulgaria.
bulgăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (
3). —
Bulgar +
suf. -esc.