bulgar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul
sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în
sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi.
2. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei.
3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat,
f.) Limba bulgară. – Din
sl. blŭgarinŭ.